La 17 februarie 1987, a avut loc prima revoltă anticomunistă a studenţilor din Iaşi. Sătui de condiţiile de trai mizere şi de frigul din cămine, mii de studenţi au ieşit în stradă şi au manifestat până târziu în noapte.
„Vrem lumină să-nvăţăm şi apă să ne spălăm!”
Lor li s-au alăturat studente și din celelalte cămine, iar când s-au adunat câteva sute cineva a fost cu ideea să meargă în grup și la celelalte cămine de la alte facultăți, care trăiau în aceleași condiții. Astfel au pornit spre căminele de la Agronomie, din Târgușor, pe drum alăturându-se lor și o parte din studenții de la medicină și de la alte facultăți.
După turul din Copou, coloana de studenți a pornit spre căminele din Tudor Vladimirescu, scandând „Vrem mâncare să mâncăm, lumină să învățăm și apă să ne spălăm!” și mai apoi trecând la lozinci împotriva sistemului politic, „Epoca luminii, epoca rușinii!”.
În Tudor au găsit intrarea în cămine blocată pe dinafară și păzită. Cei din stradă strigau „Lașilor!” celor dinăuntru, iar cei blocați în cămine răspundeau cu „Nu suntem lași, suntem blocați!”. Foarte puțini au reușit să li se alăture, sărind pe geamuri de la etaje cu ajutorul funiilor făcute din cearșafuri.
La ora 22:00 curentul în cartier s-a întrerupt (după programul obișnuit), dar în urma huiduielilor puternice, în câteva minute s-a redat.
După eșecul din Tudor, studenții au decis să meargă în Zona Industrială, cu speranța să sensibilizeze muncitorii, dar pe podul de peste Bahlui au întâmpinat un blocaj al forțelor de miliție și securitate. Studenții au reușit doar să arunce în apă o mașină de miliție, fiind nevoiți să se întoarcă din drum.
Strigând către ferestrele blocurilor „Veniți cu noi!”, dar fără să li se alăture cineva, coloana care era estimată la peste o mie de studenți s-a îndreptat spre „Casa Pătrată”, unde au scandat de asemenea lozinci cu revendicări economice dar și contra partidului.
La întoarcerea în cămine, pe studenți îi așteptau milițienii
Mai apoi au pornit spre gară, cu un mic popas în Piața Unirii, unde s-a jucat „Hora Unirii” și unde câțiva studenți s-au cățărat pe statuie strigând lozinci.
S-a încercat o trecere peste calea ferată spre cartierul muncitoresc „Alexandru cel Bun”, dar și aici au întâmpinat un blocaj format din mașini cu tunuri de apă, dube și salvări.
Când și-au dat seama că orice acțiune e sortită eșecului, studenții s-au întors la cămine, dar aici au constatat că la fiecare intrare în cămin erau organe de miliție împreună cu cei din conducerea facultăților și campusurilor care legitimau pe fiecare student în parte, făcând liste cu cei care au participat la manifestație. Mulți au renunțat să intre în cămin, plecând să doarmă la cunoștințe în oraș, în gară, sau au intrat în cămin escaladând ferestrele.
A doua zi Iașul gemea de organe ale securității și de patrule milițienești la fiecare colț de stradă.
