Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Andrei în fiecare an pe 30 noiembrie. Acesta este considerat și ocrotitorul României, iar ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească națională. La mulți ani celor ce poartă numele Sfântului Apostol Andrei!
Fiu al lui Iona, care se trăgea din Galileea, și frate al lui Petru, Andrei s-a născut la Betsaida, un mic orășel de pe malul lacului Ghenizaret. A fost printre primii ucenici ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Înainte de a sluji pentru a propovădui cuvântul Domnului și de a deveni Apostol, Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. La o zi distanță după Botezul Domnului în Iordan, îl vede pe Ioan cum arăta cu degetul spre Hristos și zice: ”Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Astfel, îl convinge și pe Petru să îi ofere toată dragostea lui Hristos. Din acest motiv, Sfântului Andrei i se mai spune ” cel dintâi chemat al Domnului”.
Alături de ceilalți Apostoli, îl însoțește pe Mântuitor pe drumurile Țării Sfinte, bucurându-se de toate cunoștințele și de iubirea nemărginită a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Asistă și la foarte multe minuni pe care Hristos le-a făcut atât timp cât El a fost în forma trupească pe pământ. De asemena, Andrei a văzut și Patimile Domnului, plângând nespus de mult la moartea Mântuitorului. Totuși, credința lui a rămas de neclintit, iar Domnul nostru i se arată atât lui, cât și celorlalți Apostoli în Ziua Învierii.
Sfântul Andrei este o prezență tainică de 2000 de ani în spațiul românesc. Încă din vechime, teologii au identificat Dobrogea ca fiind teritoriul creștinat de apostolul Andrei, conform scrierilor lui Eusebiu din Cezareea Palestinei. Peștera în care se crede că ar fi viețuit, cât timp ar fi propovăduit pe teritoriul românesc, se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, județul Constanța. În actuala biserică din peșteră, în pronaos, într-o nișă, se află un fel de pat, scobit inițial în piatră, despre care tradiția spune că pe el se odihnea Sfântul Andrei.
În vara anului 1944, peștera transformată în biserică a fost sfințită de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele rusești invadatoare au distrus-o. Abia după 1990, prin râvna cuviosului monah Nicodim Dinca, biserica a fost refăcută și redată cultului. Astăzi, mii de credincioși vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit Apostolul Andrei.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat ”Ocrotitorul României”.
”Sfântul Apostol Andrei ne-a creștinat și a săvârșit prima Sfântă Liturghie pe pământul României. El ne-a eliberat de demoni și de patimi și ne-a unit cu Hristos prin jertfă și Liturghie. El ne-a învățat cum să ne mântuim prin smerenie, prin rugăciune și prin iubire.
Să ascultăm de Sfintii Apostoli ca de Însusi Hristos. Să ascultăm de episcopi și de preoți ca de Apostoli, că ei vor da seama pentru sufletele noastre. Să nu lipsim de la biserică în sărbători, că aici este Hristos cu toți sfinții. Aici este mântuirea noastră, bucuria noastră, viața noastră. Să nu ascultăm pe trimișii lui antihrist, care se leapădă de Biserică, de Cruce și de toate cele sfinte.” (Părintele Cleopa de la Sfântul Apostol Andrei)
Tradiții importante legate de prezența Sfântului Apostol Andrei în spațiul românesc
Există în Moldova o tradiție în care Sfântul Andrei e prezentat cu elementele care au constituit viața lui Moise. Probabil că ucenicii Sfântului Andrei au povestit oamenilor întâmplări din viața lui Moise, descrise în Vechiul Testament. Oamenii, pentru că acestea veneau dinspre Sfântul Andrei, i-au atribuit acestuia viața lui Moise.
O altă tradiție este aceea a păzitului usturoiului, care este de fapt o prohodire, usturoiul fiind însuși Mântuitorul. Există în scenariul acestui obicei, din noaptea de Sfântul Andrei, un moment în care oamenii stau întristați și privesc usturoiul, îl prohodesc până dimineața, când se împarte tinerilor, respectiv fetelor, și ele îl păstrează ca pe un obiect sfânt, la icoană.
O altă tradiție este împărțirea covașei, o băutură fermentată, puțin alcoolizată, care simbolizează Sfânta Împărtășanie. Icoana Sfântului Andrei se aduce, de obicei, în gospodăriile cu multe necazuri. În special în Basarabia, în Moldova, în Transilvania, gospodarii respectă o veche tradiție: ei aduc în casele lor o icoană a Sfântului Andrei pentru a alunga duhurile necurate, bolile și paguba. Icoana se sfințește în ziua Praznicului.
Un reportaj de Elena Godzin
